U leiurile esențiale sunt lichide aromatice naturale de culoare variabilă în funcție de planta din care sunt extrase. Fiecare dintre aceste esențe naturale și organice are caracteristici și arome unice. În ceea ce privește compoziția lor chimică, acestea sunt, de obicei, amestecuri complexe de componente foarte variabile care aparțin aproape exclusiv grupului terpenelor și, într-o măsură mai mică, grupului de compuși aromatici derivați din fenilpropan (aldehida cinamică, eugenolul, anetolul, aldehida anisică și safrolul, printre altele). Compușii terpenici sunt formați din unități de izopren (5 atomi de carbon), monoterpene (10 atomi de carbon) și sesquiterpene (15 atomi de carbon). Aceștia pot fi aciclici, monociclici sau biciclici, oxigenați sau neoxigenați. Majoritatea clară a uleiurilor sunt polimoleculare, conținând 3 sau 4 molecule majoritare, alte molecule minoritare și, uneori, sute de alte urme de molecule. Uleiurile esențiale sunt segregate de celule speciale care se găsesc atât în scoarță (camfor, bergamotă), frunze (busuioc, arbore de ceai, măghiran), flori (lavandă, ylang ylang), rădăcini (ghimbir, vetiver) sau semințe (anason stelat, fenicul, piper negru). Atunci când frecați o plantă aromatică între degete, câteva picături de ulei esențial sunt eliberate în atmosferă. Acestea activează receptorii olfactivi din nasul nostru, care trimit stimuli senzoriali către diferite zone ale creierului. Prin urmare, uleiurile esențiale evocă în mintea noastră amintiri, senzații sau emoții care sunt asociate cu aroma respectivă.

Dacă ne uităm la istorie, utilizarea uleiurilor esențiale datează încă de la omul preistoric, care a descoperit mirosul plăcut și sănătos pe care îl produceau anumite plante care ardeau. Putem spune cu siguranță că oamenii folosesc puterea aromelor de peste 6000 de ani. Parfumurile de plante și uleiuri erau deja folosite în neolitic și în unele civilizații foarte vechi precum Mesopotamia și Babilonul. În Egiptul antic, legenda spune că Cleopatra a îmbibat pânzele corăbiei sale cu ulei de iasomie pentru a-l seduce pe Marcus Antonius, de unde și afirmația că poporul egiptean a fost adevăratul maestru al plantelor aromatice. Sportivii greci se pregăteau uasându-și corpul cu uleiuri parfumate.

Alchimiștii antici numeau uleiurile esențiale spiritul plantei.

Utilizarea uleiurilor esențiale capătă o importanță deosebită odată cu dezvoltarea distilării. Popoarele arabe au perfecționat alambicul – o invenție egipteană – ca procedeu de extragere a uleiurilor es- sentiale din planta aromatică.

Începutul utilizării terapeutice a uleiurilor esențiale, cunoscută sub numele de „aromaterapie”, are loc în Europa. René Maurice Gattefossé, un parfumier de la începutul secolului al XX-lea, a descoperit din întâmplare proprietățile calmante și vindecătoare ale uleiului esențial de lavandă, după ce în laboratorul său a avut loc un incendiu. El și-a pus instinctiv mâna arsă în interiorul unui recipient cu esență de ulei de lavandă, care i-a ameliorat durerea. Plante din toate colțurile lumii sunt acum în slujba aromoterapiei. Din India vin camforul, cuișoarele, ghimbirul și lămâia, care sunt folosite ca tranchilizante, stimulente, tonifiante și, respectiv, ca întăritoare, printre alte calități. Ylang Ylang este originar din Insulele Comore. Este folosit pentru hidratarea pielii și în masajele faciale, dar și are proprietăți afrodisiace. Busuiocul provine și el din aceeași insulă și este deosebit de potrivit pentru tenurile congestionate. Plante precum salvia, feniculul și lavanda cresc e câmpurile spaniole. Fiecare ulei esențial are un parfum sau o notă aromatică diferită în fiecare etapă de evaporare. Notele uleiurilor esențiale utilizate vor determina aroma finală pentru a ajuta la obținerea unui parfum echilibrat și plăcut.

Clasificarea uleiurilor în funcție de nota lor aromatică:

• Uleiuri din gama notelor de vârf: cunoscute și sub numele de „note inițiale”, deoarece sunt primele asociate în mixaj. Vorbim aici despre uleiurile foarte volatile, cu o aromă intensă la început, care se disipează rapid. Un amestec de multe uleiuri esențiale cu note înalte va avea puțină consistență. Atunci când sunt aplicate pe piele, ele creează o senzație de prospețime sau de căldură.
• Uleiuri din gama notelor de mijloc: sunt uleiuri mai puțin volatile și mai durabile care conțin principalele ingrediente ale parfumului și determină adevăratul spirit al acestuia: aduc caracter și armonie. Aroma lor se remarcă la câteva minute după aplicare și poate dura câteva ore. Aceste parfumuri sunt de obicei plăcute, de aceea reprezintă aproape 50% din formule.
• Uleiuri din gama notelor de bază: cunoscută și sub numele de „note uscate”. Evaporarea lor lentă și progresivă, întrucât sunt esențe de tip balsamic mai puțin volatile, le conferă o aromă mai durabilă. Funcția lor este de a conferi unui amestec puterea de rezistență a componentelor notelor anterioare, oferind stabilitate și profunzime amestecului. Ele pot rezista câteva ore sau chiar o zi întreagă și lasă un parfum puternic pe piele.

Cum se obțin uleiurile ?

Există mai multe tehnici care variază în funcție de partea plantei, de fragilitatea acesteia și de caracteristicile botanice. Descriem aici doar cele două tehnici autorizate de Farmacopeea Europeană (PE): distilarea cu aburi și presarea la rece. Obținerea uleiurilor esențiale prin distilare cu aburi și presare la rece asigură că ingredientele active ale plantei din uleiul esențial sunt complete pentru a oferi această senzație unică de bunăstare, spre deosebire de utilizarea parfumurilor sintetice.

• Distilarea cu abur – Această tehnică este cea mai utilizată . Aburul este injectat în distilator, unde trece prin materialul botanic într-un recipient metalic inert cu o sită în partea de jos, astfel încât plantele să nu intre în con- tact direct cu apa. Aburul generat trece prin plantă și extrage picăturile de ulei esențial. Acest abur aromatic este răcit într-o serpentină cu ajutorul unui circuit de apă rece. La ieșirea din serpentină se obține un amestec de apă aromatică și ulei esențial. Datorită densității sale mai mici, uleiurile esențiale plutesc pe apă. Acest lucru permite o colectare ușoară cu un balon florentin. Uleiul esențial se separă de apa de distilare, care se numește hidrolat sau hidrosol.
• Presarea la rece – Această tehnică este utilizată pentru extragerea uleiurilor esențiale din coaja citricelor (bergamotă, ghimbir, lămâie, portocală, mandarină și grapefruit). Uleiul esențial din citrice se acumulează în multitudinea de mici buzunare secretorii încorporate în coaja pericarpului. Pentru realizarea acestei tehnici se utilizează prese hidraulice. Pulpa și uleiul esențial sunt apoi separate în centrifugă.

Nu toate recipientele sunt potrivite pentru a conține un produs. De aceea, este important să alegeți uleiurile esențiale cu un recipient care să le mențină prospețimea și eficiența. Acest lucru se realizează cu recipiente din sticlă închisă la culoare, cu un capac special care protejează produsul de lumină, umiditate și oxigen.

Ce este chimiotipul ?

Chimotipul corespunde compoziției chimice calitative și cantitative perfect definite a componentelor uleiului esențial, care ne permite să le identificăm pe deplin pe fiecare dintre ele. Chimotipul este, de asemenea, important pentru a asigura calitatea, eficacitatea și siguranța unui ulei esențial. Atunci când uleiurile esențiale sunt chimiotipate, aceasta înseamnă că au o compoziție definită, sunt 100% pure și de origine naturală și nu sunt denaturate sau amestecate cu alte uleiuri. Acestea sunt obținute din plante din toate colțurile lumii pentru a garanta materii prime cu o compoziție biochimică definită. Pentru a valida chimiotipul, este imperativ să supunem fiecare ulei esențial la numeroase analize într-un laborator de control al calității pentru a garanta o calitate și o eficiență maxime. Aceste analize includ cromatografia în fază gazoasă pentru a valida profilul chimical al substanțelor volatile și al moleculelor aromatice. Aceasta permite identificarea și controlul tuturor moleculelor aromatice și determinarea chimiotipului uleiului esențial.

Există o lipsă de cunoștințe cu privire la proprietățile excelente ale uleiurilor esențiale pentru utilizarea zilnică, deși acestea sunt utilizate pe scară largă în industria alimentară, cosmetică și farmaceutică încă de la mijlocul secolului trecut.

Proprietățile uliurilor esențiale (eterice)

Fiecare ulei esențial conține proprietățile specifice ale plantei din care este obținut. Componentele lor chimice vor fi utilizate în scopuri diferite, deși, în linii generale și datorită compozițiilor moleculare complexe, toate uleiurile esențiale prezintă, într-o măsură mai mare sau mai mică, următoarele caracteristici:

• Uleiurile eterice sunt antiseptice. Sunt deosebit de eficiente împotriva microbilor patogeni (virusuri, bacterii și ciuperci dăunătoare), inclusiv a tulpinilor rezistente la antimicrobial. Compuși precum citralul, geraniolul, linaloolul sau timolul sunt net superiori eficacității antiseptice a fenolului.
• Uleiurile eterice sunt regeneratoare și vindecătoare. Cele mai multe dintre ele ajută la regenerarea celulară, stimulează creșterea de noi țesuturi și promovează vindecarea.
• Uleiurile eterice au efecte psiho-emoționale. Într-o măsură mai mare sau mai mică, toate uleiurile esențiale își exercită influența asupra sistemului nervos central prin intermediul mirosului. Acest lucru înseamnă stimularea, calmarea sau regularizarea stării noastre de spirit și a emoțiilor.
• Uleiurile eterice sunt sedative. Uleiurile esențiale au o acțiune specifică asupra sistemului nervos, reducând și ameliorând stresul și favorizând relaxarea. Ele ameliorează durerea, nervozitatea și anxietatea.
• Uleiurile eterice sunt imunoreglatoare și imunomodulatoare. Ele tonifică celulele de apărare și echilibrează mecanismul de acțiune al acestora, contribuind la stimularea apărării scăzute sau normalizând în cazul unei hiperreacții imunitare.
• Uleiurile eterice sunt antiinflamatorii. Ele reduc activitatea substanțelor proinflamatorii, oferind o ușurare.
• Uleiurile eterice sunt emenagoge și antispastice. Uleiurile esențiale favorizează echilibrul hormonal, contribuind la procesul menstrual al femeilor sau la normalizarea menopauzei. Caracterul lor antispasmodic permite ameliorarea dismenoreei. În plus, efectul lor reglator psihoemoțional ajută în sindromul premenstrual.
• Uleiurile eterice sunt digestive și anticolice. Uleiurile esențiale favorizează secreția de sucuri digestive, stimulează activitatea metabolismului hepatic, ajută la digestie, protejează mucoasa digestivă și reglează mișcările intestinale, ameliorând durerile și crampele.
• Uleiurile eterice sunt expectorante. Uleiurile esențiale ajută la eliminarea mucusului acumulat la nivelul căilor respiratorii și ameliorează tusea. În plus, ele au și alte proprietăți care le fac aliați excelenți împotriva iernii și a bolilor respiratorii pentru că sunt astringente, antialergenice sau analgezice.

Cum se utilizează uleiurile esențiale?

Uleiurile esențiale au fost folosite din punct de vedere istoric în multe culturi pentru beneficiile lor medicinale și terapeutice. Pe baza acestora, astăzi, utilizarea lor s-a extins la noi abordări, atât în domeniul frumuseții, cât și al sănătății. Structura lor chimică specifică le permite să treacă direct prin piele pentru un răspuns sistematic imediat la aplicarea topică. Uleiurile eterice pot fi folosite individual sau amestecate pentru a crea propriile combinații. În plus, uleiurile eterice pot fi utilizate la mai multe niveluri: fizic, emoțional, mental, spiritual etc. Ele sunt ideale în combinație cu alte terapii, creând diferite moduri de a te bucura de beneficiile lor: prin masaje, în baie, prin vaporizare și/sau inhalare, pentru a parfuma încăperi, prin compresare etc.

Masajul – Este cea mai populară metodă de utilizare care facilitează absorbția uleiurilor în piele. Diluați uleiul ales într-un recipient, la o doză recomandată de 1-6 picături la 10 ml (2 lingurițe) de ulei purtător. Mai multe detalii în articolele din categoria ULEIURI DE LA A LA Z | ULEIURI PURTĂTOA-RE.  Puteți chiar să vă creați propriul unguent. Pur și simplu alegeți o cremă de înfrumusețare și faceți-vă propriul unguent cu uleiul esențial preferat.

Vaporizarea poate crea în casa dvs. un mediu diferit și revigorant. Arzătoarele clasice sau difuzoarele cu ultrasunete sunt ideale pentru vaporizarea uleiurilor esențiale.

Baia  –Uleiurile esențiale amestecate cu apă caldă sunt absorbite foarte rapid prin porii dilatați în timp ce se inhalează vaporii acestora. Acesta este un alt mod încântător de a utiliza uleiurile esențiale. Pregătiți o baie fierbinte, adăugați 10 picături de ulei esențial și dispersați-le cu mâna, apoi relaxați-vă în baie timp de cel puțin 10 minute pentru a lăsa aroma să acționeze. Pregătiți mai întâi cada, umpleți-o cu cantitatea potrivită de apă și apoi adăugați uleiurile. Niciodată invers, pentru că se vor evapora dacă le turnați în cadă înaintea apei.

Inhalarea – este o metodă tradițională de utilizare a uleiurilor esențiale. Se pun câteva picături pe o batistă sau BIJUTERIE CU AROMADIFUZOR și se inhalează parfumul. Puteți, de asemenea, să adăugați câteva picături într-un bol cu apă fierbinte, să vă acoperiți capul cu un prosop și să respirați timp de 5 minute.

Lumânările parfumate – Pentru a parfuma o cameră, puteți pune câteva picături de ulei eteric sau ulei aromat pe ceara topită a unei lumânări. Pentru această metodă de utilizare, nu folosiți uleiuri esențiale de camfor, piper negru, salvie spaniolă sau cimbru.

Cum pătrund uleiurile esențiale în organism?

Există diferite moduri în care uleiurile esențiale pot pătrunde în corpul uman. Cele mai frecvente sunt:

Calea orală – Un ulei esențial poate fi încorporat în sângele nostru prin intermediul sistemului digestiv atunci când este ingerat. Cu toate acestea, efectuarea acestei practici fără niciun control nu este deloc recomandată, deoarece ingerarea unui ulei esențial trebuie să se facă doar urmând instrucțiunile producătorului, atâta timp cât acesta este de calitate alimentară. Noi nu recomandăm deloc ingerarea uleiurilor esențiale, în cadrul AROMATERAPIEI HOLISITICE, pentru că, în stomac vor întâlni acizi, bazele și alte categorii de substanțe existente acolo și-și pierd  proprietățile lor energetice. Uleiurile XTERRA 100 % naturale și pure nu sunt recomandate uzului extern.

Calea respiratorie – Uleiurile esențiale sunt particule volatile – ceea ce înseamnă că se evaporă. Atunci când sunt inhalate, acestea pătrund în organism prin alveolele pulmonare și ajung în fluxul sanguin. Viteza și eficiența cu care sunt încorporate depind de mulți factori, cum ar fi intensitatea respirației, cantitatea de oxigen din sânge sau particularitățile specifice ale uleiului în cauză. Aroma intensă a uleiurilor esențiale are un efect imediat asupra emoțiilor, astfel că una dintre principalele sale aplicații este echilibrarea stărilor de spirit dezordonate sau extreme.

Aplicarea topică (pe piele) -Uleiurile esențiale pot avea acces la fluxul sanguin prin diferitele straturi ale pielii și se pot răspândi în tot corpul. Epiderma este una dintre zonele din corpul nostru care beneficiază cel mai mult de aplicarea continuă a uleiurilor esențiale. Acestea nu numai că hidratează și înnobilează pielea, ci și regenerează celulele, stimulând creșterea dezvoltarea celulară în straturile mai profunde. Viteza de pătrundere în sânge va depinde, în primul rând, de densitatea sau fluiditatea uleiului în cauză.

Precauții

Uleiurile esențiale sunt substanțe foarte concentrate și, prin urmare, trebuie respectate anumite precauții.

• Evitați contactul cu ochii și cu membranele mucoase.
• A nu se păstra la îndemâna copiilor și animaleor de companie.
• A nu se utiliza în timpul menstruației, sarcinii sau alăptării.
• În caz de astm, epilepsie sau tratament medical, consultați medicul înainte de a utiliza produsul.
• Uleiurile esențiale citrice sunt fotosensibilizante. Nu vă expuneți la soare după utilizare.
• În caz de hipersensibilitate sau iritație, întrerupeți imediat utilizarea.
• Uleiurile esențiale sunt inflamabile. Evitați contactul direct cu o flacără.
• A se păstra în recipiente opace și într-un loc răcoros și uscat.

Ce este aromaterapia?

Atunci când se discută despre uleiuri esențiale, se vorbește întotdeauna despre aromaterapie. Aceasta este știința care studiază aplicarea terapeutică a uleiurilor esen- țiale. Ea face parte din fitoterapie, o știință milenară care se bazează pe studiul proprietăților curative ale plantelor. Există însă și OLFACTOTERAPIA. Citiți mai multe detealii AICI.

În zilele noastre, vorbim despre două tipuri de aromoterapie și următoarele instrumente:

• Aromaterapia științifică: aplicarea uleiurilor esențiale pe baza unor acțiuni dovedite științific. Se utilizează în principal în aspect fizic, atât în uz extern, cât și intern.
• Aromaterapia holistică: aceasta acționează asupra întregii persoane din punct de vedere fizic, psihic și spiritual.
• Uleiuri esențiale sau eterice: Așa cum am menționat mai devreme, uleiul eteric este esența plantei.
• Hidrolați sau hidrosoli: Aceasta este apa rezultată în urma procesului de distilare, după separarea uleiului esențial. Conține urme de ulei esențial rezidual, în plus față de comunitățile volatile solubile în apă. Are proprietăți terapeutice și cosmetice.
• Uleiuri vegetale, purtătoare: Acestea sunt legate de uleiurile esențiale, acționând ca solvenți. Fiecare ulei vegetal are propriile sale proprietăți și propria sa aromă. Acest lucru este important atunci când le alegeți și le combinați. Atunci când le folosiți în parfumuri, mirosul lor trebuie să fie minim. Unele uleiuri ideale sunt Jojoba, Cocos, Migdale dulci, Avocado, Semințe de struguri, Pepene, Caise, Piersici, Măceșe etc.

 Cele mai bune uleiuri vegetale sunt cele care au fost obținute prin prima presare la rece (uleiuri virgine). Cele care nu sunt obținute prin prima presare la rece sunt rafinate, ceea ce implică, de obicei, încălzirea, degradarea unora dintre componentele lor și utilizarea de substanțe chimice.

• Oleați: Acestea sunt macerări de plante în ulei de masă vegetală care permit adăugarea proprietăților plantei în ulei. Pentru a le prepara, petalele, frunzele, tulpinile etc. se introduc într-un recipient cu ulei, care poate fi de măsline, de migdale sau de floarea-soarelui, și se lasă la macerat timp de 3 până la 4 săptămâni.
• Creme de bază și gel: Acestea sunt produse cosmetice finite care nu conțin arome, parfumuri sau ingrediente importante. Acestea sunt utilizate ca bază pentru uleiurile esențiale și permit dezvoltarea rapidă a unui produs personalizat pentru aplicații multiple, care poate fi adaptat la nevoile noastre.