Acasă AROMATERAPIA SIMȚUL OLFACTIV PE ÎNȚELESUL TUTUROR

SIMȚUL OLFACTIV PE ÎNȚELESUL TUTUROR

august 21, 2024

Ceea ce experimentăm ca fiind miros se întâmplă atunci când neuronii din nas detectează moleculele eliberate de substanțele din jurul nostru. Aceste molecule stimulează receptorii din neuroni, care trimit mesaje către creier și identifică mirosul. Folosind uleiuri esențiale încă din 1923, cercetătorii italieni Giovanni Gatti și Renato Cajola au demonstrat efectul mirosului asupra sistemului nervos central, inclusiv asupra respirației și a tensiunii arteriale. Studiile ulterioare au arătat că mirosurile au efecte psihologice și fiziologice instantanee, influențează sentimente precum atracția și repulsia.

CERCETĂRI RECENTE

Simțul mirosului este unul dintre cele mai utilizate simțuri ale noastre, dar pentru știință este încă cel mai misterios. Destul de recent, doi cercetători americani, Richard Axel și Linda B. Buck, au făcut o descoperire în acest domeniu. Ei au descoperit secretele fiziologice ale recunoașterii mirosurilor și au primit Premiul Nobel pentru Medicină în 2004 pentru această descoperire. Ei au identificat și caracteriza receptorii olfactivi, au descoperit proteinele de la suprafața celulelor olfactive care detectează moleculele odorante din mediul înconjurător și transmit semnalele către creier pentru a fi interpretate ca mirosuri. Iată câteva dintre aspectele majore ale descoperirilor lor:

Identificarea receptorilor olfactivi: Utilizând tehnici de biologie moleculară, Axel și Buck au reușit să identifice și să izoleze o familie de gene care codifică proteinele receptorilor olfactivi. Această descoperire a fost deosebit de importantă, deoarece a oferit o înțelegere mai profundă a modului în care organismele detectează mirosurile și a deschis calea pentru studierea ulterioară a sistemului olfactiv.
Diversitatea receptorilor olfactivi: Axel și Buck au demonstrat că există o mare diversitate de receptori olfactivi, fiecare capabil să detecteze anumite tipuri de molecule odorante. Această diversitate permite organismelor să detecteze și să distingă o gamă largă de mirosuri diferite, ceea ce este esențial pentru supraviețuirea și comportamentul lor.
Organizarea sistemului olfactiv în creier: Cercetările lor au contribuit la înțelegerea modului în care semnalele olfactive sunt procesate în creier și cum este organizată harta receptorilor olfactivi în cortexul olfactiv. Ei au arătat că receptorii olfactivi sunt grupați în mod specific în funcție de structura lor moleculară și că această organizare spațială joacă un rol important în interpretarea mirosurilor de către creier.

Aceste descoperiri au avut un impact profund asupra științei și au deschis noi direcții de cercetare în domeniul neuroștiinței și al biologiei moleculare. Ele au contribuit la dezvoltarea unor tratamente și tehnologii noi pentru tulburările olfactive și au avut implicații importante în înțelegerea generală a sistemului nervos și a modului în care organismele interacționează cu mediul lor înconjurător.

CUM SE ÎNTÂMPLĂ MIROSUL

Mirosul este format din molecule care se mișcă în aerul pe care îl respirăm. Sistemul olfactiv este cel care ne permite să „mirosim” aceste molecule. Acesta cuprinde membrana olfactivă, care este formată din celule nervoase care absorb moleculele mirosului. Atunci când aerul intră în nas, receptorii din membrana olfactivă recunosc milioanele de molecule după forma lor. Prin urmare, o moleculă de aromă corespunde unui receptor specific din membrană, care transmite imediat informațiile despre această aromă către creier. Caracteristica specială este membrana mucoasei care primește informația. Aceasta este formată din celule nervoase cu un capăt apical (adică în contact direct cu aerul), ceea ce face ca simțul olfactiv să fie simțul uman primar prin excelență.

Membrana olfactivă are o dimensiune de numai doi centimetri pătrați, dar conține între 10 și 20 de milioane de receptori care pot identifica până la 4 000 de molecule chimice. La animale, acest sistem este și mai impresionant (se spune că câinii au de aproape optzeci de ori mai mulți receptori de mirosuri). Un aromaterapeut trebuie să fie familiarizat cu conceptele de bază ale membranei olfactive. De asemenea, trebuie să cunoască zonele creierului care primesc aceste mesaje (sistemul limbic și cortexul cerebral) și funcțiile acestora.

SISTEMUL LIMBIC

Acest sistem se referă la diferite elemente ale creierului și la conexiunile dintre aceste elemente. Acesta include o serie de structuri subcorticale (adică sub cortexul cerebral), inclusiv amigdala, septul, hipocampul și constricția corpului calos. El prezidează comportamentul instinctiv, impulsurile, motivațiile, sentimentele și alte reacții emoționale (frică, bucurie, furie, tristețe…). Corpul calos este o structură anatomică importantă situată în creierul uman, care servește ca punte de comunicare între cele două emisfere cerebrale. Este format dintr-o bandă mare de fibre nervoase care conectează emisfera cerebrală dreaptă cu cea stângă. Această conexiune este esențială pentru funcționarea integrată a creierului și pentru coordonarea activităților cognitive și motorii între cele două emisfere. Prin intermediul corpului calos, informația este transmisă și partajată între cele două părți ale creierului, permițând comunicarea și coordonarea activităților între emisfere. De exemplu, informațiile vizuale prelucrate în emisfera dreaptă pot fi transmise către emisfera stângă pentru analiză și interpretare, iar informațiile motorii generate în emisfera stângă pot fi transmise către emisfera dreaptă pentru executare.

Corpul calos este esențial pentru funcționarea normală a creierului și este implicat într-o varietate de procese cognitive și comportamentale, inclusiv în controlul mișcărilor voluntare, în percepția spațială și în coordonarea limbajului. Afecțiuni care afectează corpul calos pot avea un impact semnificativ asupra funcționării creierului și pot cauza diverse simptome neurologice și cognitive.

Sistemul limbic este cel exploatat în mod insidios de industria parfumurilor pentru a construi mirosuri „atractive”, „seducătoare”, „încântătoare”, „proaspete”, „curate”…

Fiți atenți la mirosurile din jurul dumneavoastră și observați ce mirosuri sunt prezente în anumite locuri (marile magazine), în anumite produse, în anumite reviste, în anumite campanii publicitare… sunt prezente. Sistemul limbic joacă un rol important în memoria pe termen lung și în procesul de învățare în general. Este responsabil pentru răspunsul intuitiv și emoțional la un miros (de exemplu, cafea) și diferă de controlul conștient care permite reflecția în fața unei senzații.

CORTEXUL CEREBRAL

Stimularea olfactivă, informația senzorială venită pe calea mirosului este singura informație senzorială care ajunge direct la cortexul cerebral, fără o etapă intermediară. Celelalte simțuri (atingere, vedere…) trec toate prin talamus, înainte de a ajunge la creier. Talamusul este o structură cerebrală situată în partea centrală a creierului, în apropierea centrului său, și face parte din diencefal, o regiune a creierului care reglează o varietate de funcții importante, inclusiv procesarea senzorială și reglarea stării de conștiență. Rolul principal al talamusului este de a acționa ca o stație de releu pentru transmiterea și prelucrarea informațiilor senzoriale. El primește semnale senzoriale de la mai multe părți ale corpului și le transmite către zonele corespunzătoare ale cortexului cerebral pentru interpretare și procesare ulterioară. De exemplu, semnalele senzoriale din piele, mușchi, ochi sau urechi sunt transmise prin talamus către cortexul somatosenzorial pentru a fi percepute și înțelese. Pe lângă funcția sa de releu senzorial, talamusul este implicat și în reglarea stării de conștiență și a ciclului de somn și veghe. De asemenea, are rol în controlul mișcărilor voluntare și în procesele cognitive superioare, cum ar fi atenția și memoria. Datorită rolului său central în procesarea senzorială și în funcționarea generală a creierului, leziunile sau disfuncțiile talamusului pot avea un impact semnificativ asupra funcționării cognitive și senzoriale, provocând diverse simptome, cum ar fi pierderea senzorială, tulburări de somn sau dificultăți în controlul mișcărilor. Aceasta permite realizarea unor funcții „superioare” de învățare (învățarea unei limbi străine) sau de realizare a unor sarcini complexe (construirea unei mașini sau a unui computer). Aici se află funcțiile de gândire, de creativitate și de exprimare în general.

Cortexul cerebral este o structură foarte complexă și este încă un mister științific nerezolvat.

Cortexul cerebral este compus din șase straturi distincte de celule nervoase (neuroni) și formează pliurile caracteristice ale creierului cunoscut sub numele de circumvoluțiuni sau giuri. Aceste pliuri măresc suprafața cortexului cerebral, permițând o densitate mai mare de celule nervoase și conexiuni interne, ceea ce favorizează procesele complexe de prelucrare a informațiilor. Cortexul cerebral este împărțit în patru loburi principale: lobul frontal, lobul parietal, lobul temporal și lobul occipital. Fiecare lob are funcții distincte și este implicat în diferite aspecte ale procesării informațiilor și controlului funcțiilor cognitive și motorii. Deoarece cortexul cerebral este locul principal al procesării cognitive superioare și al controlului voluntar al mișcărilor, el este esențial pentru funcționarea complexă a creierului uman și pentru comportamentul uman în general. Afectarea cortexului cerebral poate avea un impact semnificativ asupra funcției cognitive și a capacității de a efectua activități cotidiene. Prin urmare, simțul mirosului pare să se adreseze atât funcțiilor superioare, cât și celor inferioare ale creierului.

Pe scurt, în timp ce cortexul cerebral asigură capacitatea de a gândi și de a ne folosi mintea și corpul, sistemul limbic permite motivația și dorința.

Prin implicarea acestor două părți ale creierului, aroma are, prin urmare, efecte multiple asupra modului în care trăim, respirăm, dorim și gândim.